Dragostea e oarba - se zice cel mai adesea. Nu stim cum apare, de unde si de ce pune stapanire pe noi cu atata forta. Atunci cand un barbat si o femeie se indragostesc, iubirea lor nu tine niciun strop cont de lucrurile care ii separa de fapt, adica religia, etnia, originea, traditiile.

Indiferent ca ea este ortodoxa si el catolic, ca ea crede in Dumnezeu iar el este ateu, indiferent ca ea este din Moldova si el din Transilvania, sentimentele sunt puternice, iar cei doi indragostiti nu gasesc ca vreuna dintre aceste diferente s-ar putea transforma si in diferende. Gresit, insa!

Momentul cel mai asteptat de miri, nunta romaneasca, este si cel mai dificil de organizat tocmai din pricina culturilor diferite ale celor doi. Dar nu isi dau seama de acest lucru decat atunci cand trec practic la pregatirile de casatorie. Cum faci ca din acest punct lucrurile sa nu o ia razna? Cu alte cuvinte, cum impaci traditiile si obiceiurile total diferite ale mirilor, astfel incat nunta sa ramana un prilej de emotie pozitiva si lacrimi de fericire? Vom vedea in continuare!

1. Exista cazuri in care mirii apartin unor etnii total diferite. Spre exemplu, sunt foarte dese nuntile dintre romance si arabi stabiliti in Romania. In aceste cazuri, solutia cea mai indicata ar fi organizarea a doua nunti! Pentru ca, sa fim sinceri, este practic imposibil sa imbini momentele traditionale ale unei nunti romanesti cu momentele tipice ale casatoriei la arabi. Diferentele sunt atat de mari, incat nu exista niciun numitor comun. De altfel, aceasta solutie a devenit tot mai populara pentru aceste cupluri. Se organizeaza o nunta traditionala in Romania si o nunta traditionala in tara de origine a partenerului, alaturi de rudele acestuia si respectand codurile de vestimentatie, comportament si ceremonie tipice locurilor respective.

2. In schimb, nunta dintre doi romani originari din zone foarte indepartate trebuie sa se rezume la o singura zi cu o singura ceremonie religioasa si o singura petrecere. Se va pune, evident, problema locatiei: se tine in locurile natale ale miresei sau ale mirelui? Cel mai bine ar fi sa se tina in locul in care cei doi proaspeti insuratei isi vor incepe viata conjugala. De regula, acest loc este pe un teren neutru, adica intr-un oras in care mirii au venit fie pentru studii, fie pentru un loc de munca, orasul in care s-au intalnit si s-au indragostit unul de altul. Tinand aici nunta romaneasca, niciuna dintre familii nu se va simti ofensata. Terenul este, cum spuneam, neutru!

Urmeaza problema detaliilor nuntii, adica meniul, in primul rand. Poate ca in partile natale ale mirelui, la nunta se serveste supa, in timp ce in partile natale ale miresei se serveste mamaliguta cu branza. In fond, fiecare regiune are propriile obiceiuri culinare. Ideal ar fi ca ele sa se imbine, regasindu-se in egala masura in meniul de nunta. Bucatele servite nuntasilor vor fi cu atat mai interesante cu cat vor fi neasteptate. Este bine ca mancarea sa fie cat mai variata - invitatii vor avea la ce sa se concentreze, despre ce sa discute, vor fi incantati de micile experimente culinare.

Muzica de nunta - iata un nou motiv de conflict intre doi miri venind din parti foarte diferite ale tarii. Solutia? Iarasi compromisul! Petrecerea de nunta se intinde de-a lungul a numeroase ceasuri, asa ca fiecare dintre invitatii mirelui si miresei isi vor putea asculta muzica preferata. Nu e nevoie de certuri! Horele oltenesti si muzica populara din Banat (spre exemplu) vor inveseli la fel de mult atmosfera.

Momentele traditionale ale unei nunti sunt cele care asigura farmecul petrecerii. Iar cele mai frumoase petreceri de nunta sunt cele personalizate. Miresele de astazi isi aleg dupa bunul plac momentele traditionale pe care sa le respecte si cele pe care sa le elimine din scenariul nuntii. Ei bine, aceste momente trebuie sa reflecte in mod egal originile celor doi miri. Este echitabil, spre exemplu, ca daca mireasa vrea sa arunce buchetul in fata bisericii, ulterior sa accepte si ca mirele sa fie cel rapit de nuntasi, si nu invers. Ideea este ca Romania este plina de traditii de nunta extrem de frumoase, iar imbinarea lor in cadrul unei singure petreceri nu poate fi decat de un real succes.

3. Comunicarea este cheia rezolvarii oricarei neintelegeri. Sigur ca venind din locuri diferite, cu obiceiuri foarte diferite, cei doi miri vor ajunge la frustrari, certuri si tristete. Fiecare dintre ei va dori ca la nunta sa isi onoreze familia, rudele si zona in care a vazut lumina zilei. Este bine ca cei doi sa comunice unul cu celalalt, sa isi comunice asteptarile si dorintele, sa fie amandoi deschisi compromisului. Acest lucru este mai greu de realizat intrucat s-a impamantenit cam in toate colturile tarii obiceiul ca mireasa sa se ocupe cu organizarea nuntii, apeland nu la ajutorul mirelui, ci la cel al prietenelor si rudelor ei. Or acest lucru inseamna ca nunta va reflecta doar originea ei, ceea ce nu este deloc cinstit.

4. Diferentele de religie sunt cele mai greu de impacat atunci cand se pune la cale o nunta. In aceasta situatie, unul dintre miri va trebui sa isi calce pe orgoliu si sa renunte la confesiunea personala pentru ca taina cununiei nu poate avea loc decat o singura data, intr-o singura biserica. Iar preotul care urmeaza sa cunune va cere automat ca ambii miri sa fie de aceeasi religie. Pentru partenerul care trece de la religia parintilor la cea a sotului / sotiei va fi foarte greu, asa ca petrecerea de nunta ar trebui sa il recompenseze oarecum, reflectand mai degraba gusturile si preferintele lui decat pe cele ale tovarasului de viata.

Desigur ca situatiile conflictuale vor fi nenumarate atunci cand se vor face pregatiri de nunta pentru doi miri de cultura, etnie si religie diferita. Nu va fi usor sa impaci ambele traditii cu toate obiceiurile si semnificatiile lor locale, insa trebuie retinut un singur lucru: iubirea dintre miri a reusit deja sa invinga orice diferente, astfel ca si nunta romaneasca o poate face la fel de bine.