Biserica Curtea Veche sau Domneasca (Sf Anton) este cel mai vechi lacas sfant din capitala tarii noastre. O nunta romaneasca aici inseamna fast, frumusete, monumentalitate si evident, multa iubire si respect pentru istoria neamului.

Biserica se numeste in prezent Sf. Anton - Curtea Veche, dar cu secole in urma primise denumirea de Biserica Domneasca. Inceputurile sale sunt legate de domnia lui Mircea cel Batran care ar fi pus piatra de temelie al acestui lacas pe ruinele unei mici bisericute din lemn, distruse de trecerea timpului.

Ctitor oficial al Bisericii Curtea Veche (Sf Anton) este considerat insa domnitorul Mircea Ciobanu de-a lungul a doua din cele trei domnii ale sale ( 1545-1553 si 1558-1559). Mircea Ciobanu si-a aflat de altfel odihna vesnica in interiorul bisericii, mormantul sau fiind descoperit cateva secole mai tarziu intr-o stare jalnica, datorata profanarii.

Terminarea Bisericii Curtea Veche a fost lasata mosternire fiului sau de catre Mircea Ciobanu, astfel ca prima contributie la pictarea sfantului lacas si-a adus-o Petru cel Tanar.

Istoria acestei biserici este la fel de complexa si dureroasa precum intreaga istorie a romanilor.

Numerosi domnitori au preluat lucrarile de constructie si dezvoltare a acestui lacas, considerat capela celei dintai Curti Domnesti a Munteniei.

In 1611, Biserica Curtea Veche cade prada jafului si este la final incendiata. Matei Basarab se va ocupa de refacerea ei, insa eforturile sale se dovedesc zadarnice pentru ca inainte de 1660 aceeasi biserica este iarasi distrusa in urma invaziilor turco-tatare. De aceasta data, domnitorul Grigore Ghica isi asuma restaurarea constructiei.

Domnul Constantin Brancoveanu inconjura biserica cu multa dragoste, daruindu-i numeroase obiecte de cult, printre care si o anafornita care se pastreaza pana in ziua de azi.

In anul 1715, domnitorul Stefan Cantacuzino decide ample lucrari de reconstructie, menite sa duca la marirea interiorului bisericii. Astfel, zidul care despartea pridvorul de interiorul bisericii a fost desfiintat, in schimb inauntru a fost asezat un perete menit sa separe pe femei de barbati in timpul slujbelor. Biserica a fost pictata in intregime, iar in catapeteasma ei a fost cuprinsa o icoana cu Sfanta Treime la Stejarul Mamvri.

Domnul Constantin Mavrocordat a dorit sa isi aduca si el o contributie majora la Biserica Curtea Veche (Sf Anton), astfel ca i-a marit spatiul, adaugand alaturi doua paraclise, pe care insa arhitectii din secolul XIX le darama fara mila, desi urmele lor sunt astazi inca vizibile.

In anul 1847, Biserica Curtea Veche cade prada unui incendiu devastator, cunoscut drept cel mai groaznic incendiu din istoria Bucurestilor.

Izbucneste in ziua de Pasti, cuprinde intreaga parte de est a orasului si este stins abia dupa mai multe saptamani de cosmar. Biserica Curtea Veche necesita acum ample lucrari de refacere, inclusiv pictura sfantului lacas fiind in totalitate distrusa. Lucrarile de restaurare dureaza pana in anul 1852, la ele aducandu-si contributia arhimandritul Visarion care a impus stilul neo gotic, ocupandu-se de catapeteasma si pictura.

Noi lucrari de restaurare au loc si in anul 1914, dar sunt intrerupte din pricina izbucnirii Primului Razboi Mondial.

Forma actuala a Bisericii Curtea Veche este data de lucrarile desfasurate in perioada 1928 - 1935 sub indrumarea arhitectului Horia Teodoru care, din respect pentru toti domnitorii care si-au adus contributia la existenta lacasului si din respect pentru istoria ei, scoate in evidenta toate elementele de originalitate. Se evidentiaza astfel fatadele exterioare ale bisericii, cu totul iesite din comun, fiind executate prin imbinarea de fasii alternative de caramida si tencuiala, stil de decorare despre care se spune ca isi are originea in constructiile romane.

Cutremurul din 1977 a lasat si el urme pe zidurile Bisericii Curtea Veche care a avut nevoie de noi reparatii. Astfel, au fost consolidate turla bisericii, clopotnita si treptele de la intrare.

In prezent, curtea bisericii masoara aproximativ 700 de mp si este imprejmuita cu un gard din fier forjat asezat pe soclu de ciment.

Pictura interioara imbina trei perioade, trei domnii si trei curente diferite, dar care si-au gasit locul impreuna inauntrul unei biserici cu incarcatura istorica romaneasca. Se pastreaza astfel pictura in fresca realizata sub domnia lui Petru cel Tanar, fresca realizata in timpul lui Stefan Cantacuzino si, in sfarsit, pictura in ulei executata inainte de anul 1852 de catre profesorul Lecca.

Cea mai veche biserica din Bucuresti poarta astazi doua hramuri: "Buna vestire" si "Sfantul Antonie". Cel de-al doilea hram a fost adaugat dupa ce incendiul din 1847 a distrus in totalitate o bisericuta aflata foarte aproape de Curtea Veche si al carei hram era Sfantul Antonie. De altfel, in Biserica Curtea Veche credinciosii se roaga in fiecare zi de marti la o icoana facatoare de minuni a Sfantului Antonie, cunoscut drept parintele calugarilor, dupa ce si-a vandut toate averea, impartind banii la saraci, si s-a retras in pustietate pentru a se dedica unei vieti strict spirituale. Devine aparatorul tuturor crestinilor hartuiti in numele lui Iisus Christos si moare la 104 ani in singuratatea muntelui Kolzim.

Mirii care aleg aceasta biserica pentru cununia religioasa, trebuie sa stie ca detaliile care sporesc unicitatea si caracterul de originalitate al Bisericii Curtea Veche nu se opresc insa aici. Sfantul lacas se diferentiaza de restul bisericilor datorita faptului ca naosul si pronaosul alcatuiesc o singura si mareata incapere. In mod original, naosul este acoperit cu o bolta cilindrica deasupra careia se gaseste o turla impresionanta.

Biserica Sf Anton - Curtea Veche reprezinta locul cel mai vechi si incarcat de istorie romaneasca pentru toti mirii care doresc binecuvantarea Domnului intr-un spatiu incarcat de spiritualitate romaneasca. Sfantul lacas se afla intr-o zona centrala a Bucurestiului, pe Lipscani, intregind atmosfera unei nunti tipic romanesti.