Pretutindeni in lume, nunta este celebrata cu fast si emotie. In functie de coltul de lume in care se desfasoara, nunta este marcata de momente traditionale ce difera de la o cultura la alta, de la un popor la altul.

Peste tot insa, ziua casatoriei reprezinta un legamant al dragostei, fidelitatii si respectului dintre un barbat si o femeie. Uneori, aplicarea intocmai a ritualurilor traditionale se poate dovedi plictisitoare si chiar desueta, insa in majoritatea cazurilor, ceea ce inaintasii au lasat ca obiceiuri de nunta reprezinta nu doar asumarea unei identitati nationale, ci si momente extrem de interesante, chiar fascinante, in cadrul ceremonialului de nunta.

In prezent, traditia se manifesta cu precadere in zonele mai putin dezvoltate ale unei tari, in acele zone in care spiritul modern nu a apucat sa distruga mosternirea spirituala a natiei respective. Astfel ca in cele ce urmeaza vom prezenta cateva ritualuri nuptiale ce caracterizeaza localitati usor izolate de marile orase "occidentalizate".

Mireasa Pomak. Spre exemplu, in satul Ribnovo din Bulgaria, nunta se desfasoara exclusiv pe perioada anotimpului de iarna. Este vorba despre o asezare muntoasa, unde traiul zilnic este puternic influentat de conditiile atmosferice. Nu vorbim insa despre bulgarii obisnuiti, ci despre o comunitate etnica cunoscuta sub numele de Pomak, recunoscuti in intreaga lume pentru obiceiurile de nunta spectaculoase. Acesti oameni nu sunt crestini, ci musulmani, lucru care se reflecta in ceremonialul unirii dintre un barbat si o femeie. Nunta dureaza trei zile si trei nopti, de-a lungul carora nuntasii mananca, beau, danseaza, canta - se distreaza din plin. Impodobirea miresei este un ritual ce revine domnisoarei de onoare, si consta in realizarea unui machiaj ce poate parea straniu, in sensul ca fata miresei este "vopsita" in alb si apoi decorata cu pete de culori puternice, imitand veselia ghirlandelor de craciun. De altfel, in parul miresei sunt prinse flori artificiale si beteala argintie, in timp ce voalul nu este alb, ci rosu. Per total, infatisarea viitoarei sotii pare sa evoce bradul de Craciun.

Ritualul Mitzva Tanz. Este vorba despre un ritual al dansului, executat pentru mireasa, in incheierea ceremoniei de nunta. Incepand cu cei mai aproapiati membrii ai famililor tinerilor insuratei si ajungand pana la cel mai in varsta nuntas, toti sunt obligati sa execute miscari de dans in onoarea miresei. Acest obicei caracterizeaza  pe evreii din vecinatatea Ierusalimului, cunoscuti sub denumirea de grupul Tholdot Avraham Yitzahak Hasidic, si merita mentionat ca pana si rabinul comunitatii are obligatia de a se integra ritmului de dans.

Mireasa in rosu. Desi ceremonia de nunta este in mare parte cea obisnuita in intreaga lume, totusi chinezii au ales sa iasa in evidenta prin portul miresei care nu mai este alb, culoarea puritatii, ci rosu. Miresele din provincia chineza Nanjing sunt obligate sa imbrace port national de culoare rosie, adica culoarea norocului in viata. Rochia de printesa la care viseaza orice femeie inca din copilarie este inlocuita cu un vestmant stralucitor, drept si sobru, astfel ca mireasa isi foloseste imaginatia nu in ce priveste modelul tinutei, ci in ce priveste impodobirea capului. Si mirele se imbraca in aceeasi culoare a bunastarii. Totusi, acest obicei vestimentar a inceput sa isi piarda din actualitate, astfel ca tot mai multe mirese din aceasta provincie chineza opteaza pentru rochia de mireasa alba, occidentala, accesorizata totusi cu mici detalii de culoare rosie.

Decor de nunta traditional. In Uzbekistan, obiceiul care atrage cel mai mult curiozitatea nu tine de portul miresei, ci de felul in care este decorata sala de nunta. Ei bine, covoarele nu se folosesc pe podea, ci sunt intinse pe pereti si servesc ca fete de mese. Bucatele si bauturile de nunta sunt asezate pe covoarele colorate si groase asezate pe fiecare masa in parte. Cea mai mare fita este armonizarea covorului de pe masa cu cel de pe scaune, astfel incat sala de nunta sa capete un aspect unitar si... elegant.

Mireasa pe cal. In Serbia, ceremonia de nunta obliga pe mire sa isi poarte aleasa in saua unui cal, prin intreaga localitate, pentru a arata intregii comunitati devotamentul pe care si l-a asumat fata de ea pentru restul vietii. Mirele merge pe jos, in timp ce mireasa se bucura de confortul plimbarii in sa. Aceasta traditie caracterizeaza nunta de la sat, pentru ca la oras, mireasa si mirele ei impart deja consacrata limuzina alba.

Nunta in timpul sarbatorilor religioase. In Nepal, cea mai buna perioada pentru a face nunta este cea din timpul festivalului Zmeelor. Este vorba despre o sarbatoare hindusa dedicata zeitei Saraswati, zeita muzicii, artelor si culturii. Mirele si mireasa poarta vestminte de culoare rosie si trebuie sa indeplineasca un dificil ritual de ceremonie la care, cel mai adesea, sunt ajutati de un lider spiritual. Desi pentru crestini nunta in timpul marilor sarbatori este interzisa, in Nepal acest eveniment trebuie sa se desfasoare tocmai in perioaada sarbatorii, pentru a primi binecuvantarea zeilor.

Ghirlande de bani. In Palestina, mirele este "sufocat" cu darurile banesti - la propriu. In drum spre mireasa, viitorul sot primeste numeroase daruri din partea nuntasilor, daruri care constau in ghirlande pe care sunt insirate bancnote. Cu cat sunt mai multe ghirlande agatate la gatul mirelui, cu atat mai stabil financiar va fi traiul in doi. Totusi, acest obicei nu caracterizeaza toate nuntile din Palestina, ci doar pe cele din anumite regiuni de granita.

O bautura fierbinte din porumb este prevazuta ca traditionala in cadrul nuntilor din Mexic. Mireasa trebuie sa serveasca aceasta bautura tuturor invitatilor la nunta, pentru ca mariajul pe care il incepe sa fie unul binecuvantat din ceruri. Bautura se face din trei feluri de porumb si trebuie bauta calda, chiar fierbinte.

In Coreea de Sud, vestimentatia de nunta pare imprumutata direct de pe platourile de filmare ale serialelor coreene. Machiajul strident, culorile intense, materialele bogate si tesaturile dantelate sunt toate cuprinse in codul vestimentar obligatoriu care se aplica nu doar mirilor, ci tuturor nuntasilor. Greu de precizat insa, in cadrul unei astfel de ceremonii, cine anume se casatoreste, intrucat tinuta mirilor nu pare sa aiba nimic distinctiv.

Orice traditie de nunta este cel putin interesanta, daca nu chiar fascinanta. Din pacate insa, trendul international merge in contra traditiilor, astfel ca cele mai multe obiceiuri stravechi se mentin cel mai adesea in regiunile izolate ale statelor, acolo unde spiritul modern patrunde mai greu sau cu ceva intarziere.