Toti am auzit despre atarnarea obiectelor zgomotoase de masina tinerilor casatoriti, de mitul conform caruia mirele nu trebuie sa vada rochia partenei inainte de casatorie si numeroase alte traditii nu tocmai romanesti, dar cunoscute si chiar respectate la unele nunti romanesti. Dar de unde vin ele?

Iata ce am aflat noi despre originile si explicatia unor traditii de nunta cunoscute in intreaga lume:

De ce se atarna conserve de masina proaspetilor casatoriti?

Traditie straina, care deja prinde radacini si in Romania, legarea cutiilor sau a altor obiecte zgomotoase de masina tinerilor isi are originile in vremea dinastiei Tudorilor, in Anglia, conform unor surse. Atunci, nuntasii se descaltau si aruncau cu pantofii in caleasca mirilor, existand credinta ca fiecare lovitura reusita va aduce noroc noii familii. In timp, aruncatul pantofilor a fost inlocuit cu agatatul tinighelelor de vehicul.

Alte surse afirma ca zgomotul produs de cutiile agatate de masina au rolul de a speria duhurile rele care s-ar putea abate asupra tinerilor.

De ce poarta ghinion ca mirele sa vada mireasa inainte de nunta?

In acest caz, lucrurile sunt oarecum sigure si credibile. Timp de sute de ani, casatoriile erau aranjate de catre tatii mirilor, iar tinerii se cunosteau in ziua nuntii. Pentru a se asigura ca tanarul nu este descurajat de aspectul viitoarei consoarte si ca nunta va avea loc, tatii fetelor le acopereau chipul cu un voal.

Desigur, exista si interpretari mai romantice si spirituale: voalul avea rolul de a proteja mireasa de duhurile rele.

De ce se poarta inelul pe al treilea deget al mainii, denumit dupa aceasta traditie, inelar?
Daca te-ai intrebat vreodata cine a fost primul: degetul sau inelul, acum vei afla raspunsul. Inelarul, care a primit aceasta denumire fiind degetul care gazduieste inelul de logodna, apoi verigheta, este traversat de o vena care are legatura directa cu inima. Inca din Egiptul Antic s-a considerat ca acesta era cel mai potrivit deget pentru a purta verigheta, simbol al dragostei.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru?
Tot de pe meleaguri straine vine si traditia purtarii a unui obiect vechi, unul nou, ceva albastru, ceva imprumutat. Englezii sunt cei care au inventat aceasta traditie cu semnificatie spirituala, existand crezul ca aceasta combinatie de obiecte ar aduce noroc miresei. Obiectul vechi reprezenta legatura fetei cu viata ei de pana in acel moment, cu trecutul si stramosii ei. Obiectul nou avea semnificatia vietii pe care se pregatea sa o inceapa. Articolul imprumutat, de obicei de la o femeie casatorita, avea rolul de a transmite miresei a parte din norocul in casnicie al prietenei sale. In final, culoarea albastra aducea cu sine trasaturile pe care trebuia sa le aiba o buna sotie: loialitate, puritate si credinta.

Care este rolul cavalerului si al domnisoarei de onoare?

Tot din trecut vine si traditia cavalerului de onoare. Daca tratativele dintre viitorul mire si tatal fetei nu se finalizau favorabil pentru tanar, acesta rapea fata. Cavalerii de onoare, imbracati asemanator mirelui, aveau scopul de a oferi mirilor timp si a induce in eroare familia miresei, care incerca sa opreasca casatoria. Domnisoarele de onoare aveau acelasi rol de a induce in eroare cautatorii.

In prezent, cavalerii si domnisoarele de onoare au tot rolul de a-i ajuta pe miri, insa mult mai pasnic.

Traditiile care se pastreaza si astazi, ca un suvenir al vremurilor romantice, au inceput prin a avea scopuri practice, fiind impuse de conditiile sociale din trecut. In prezent, se pastreaza doar latura spirituala a acestora, fiind elemente ale unui eveniment personal incarcat de istorie si emotie - nunta.