Frumusetea presupune numeroase sacrificii, insa cat de departe sunt femeile dispuse sa mearga cu aceste sacrificii? Se spune despre ele ca sunt sexul slab, insa tinand cont de suplicile la care se supun pentru a arata desavarsit, aceasta expresie isi pierde veridicitatea.

Mai ales atunci cand vorbim de mirese, vorbim despre femei dispuse la orice pentru a arata spectaculos. Si, spre linistea lor, le putem asigura ca nu sunt primele victime ale trucurilor de infrumusetare. Inca din timpuri stravechi, femeile isi sacrificau sanatatea numai pentru a arata bine si "la moda".

In continuare vom expune cateva dintre ororile pe care femeile le-au imbratisat de-a lungul timpului avand ca finalitate infatisarea perfecta.

1. Parul vopsit

In zilele noastre apar cazuri de femei care sufera intoxicatii foarte urate si reactii alergice ce pot merge pana la stare de soc anafilactic din pricina substantelor din vopsea, insa aceste situatii sunt destul de rare. Pe cand, cu cateva sute de ani in urma, toate femeile care aveau ambitia de a adopta trendul vremii si anume sa aiba parul rosu, la fel ca Regina Elizabeth, sufereau de ameteala, stari de greata, dureri de cap si sangerari nazale. De ce? Din pricina  componentelor vopselei printre care: plumb, sulf, apa si var nestins. In ciuda pericolelor pentru sanatate reprezentate de aceste substante, majoritatea femeilor, indiferent de pozitia lor sociala, isi vopseau parul natural ori perucile cu inversunare, dispuse cu orice pret sa adopte acel aer regal.

2. Coafuri de cosmar

De-a lungul secolului 18, coafurile la moda devenisera tinta preferata a insectelor, paduchilor si... soarecilor. Este vorba despre moda adoptata de Maria Antoaneta a carei coafura extrem de voluminoasa, complicata, elaborata deseori avea rol de domiciliu pentru vietatile intunericului. Paduchii erau la moda in desisul perucilor, dar si al pletelor naturale, insa cei mai mari vanatori ai coafurilor devenisera soarecii, astfel ca pe timpul noptii, peste peruca regala erau plasate curse impotriva lor. Ulterior, pe timpul zilei, marile doamne se foloseau de enorme ace de par cu care se scarpinau din cand in cand pe furis, intepand daunatorii pielii scalpului.

3. Fete albe

In secolele 14-17 foarte multe femei au cazut victime ale machiajului. Victime la propriu, adica au murit din pricina substantelor pe care le aplicau pe chip pentru a ascunde bronzul natural si urmele varsatului de vant. Era ceea ce se chema moda fetelor albe, cand nu se inventase fondul de ten (in varianta sigura pentru sanatate), iar femeile isi acopereau imperfectiunile cu ajutorul unei pudre pe baza de carbonat de plumb de culoare alba, cu aspect lucios. Doamnele straluceau astfel, insa multe nu apucau sa culeaga cu adevarat laurii frumusetii lor artificiale, intrucat carbonatul de plumb le ucidea fara mila. O alta modalitate pentru a obtine un chip alb suna si mai groaznic: doamnele obisnuiau sa "dea" sange, adica pierdeau cantitati importante de sange pana ce tenul lor devenea palid, aproape vanat. Evident si acest "protocol" era la fel de periculos si ducea la pierderea vietii.

4.  Machiajul ochilor

Machiajul ochilor a fost ridicat la statutul de arta inca de pe vremea Cleopatrei. In Egipt, atat femeile cat si barbatii obisnuiau sa dea ochilor un plus de intensitate, culoare si mister, cu ajutorul conturului de ochi. Ratiunile erau in egala masura estetice si spirituale, numai ca "ingredientele" folosite aveau potential fatal. Pentru conturarea liniei ochilor, ei foloseau un amestec periculos de plumb, funingine si galena, un mineral de culoare cenusie. In timp, mai toti egiptenii ajungeau sa sufere de boli misterioase, se plangeau de groaznice dureri de cap, stari de ameteala, unii faceau convulsii si finalul survenea in urma instalarii starii de coma.

5. Epilarea

Ei bine, din vremuri stravechi atat femeile cat si barbatii au avut de luptat cu parul nedorit. Indiferent ca era crescut pe corp ori pe fata, el reprezenta un defect de frumusete ce se cerea neaparat corectat. Daca astazi avem la dispozitie numeroase solutii care nu afecteaza in niciun fel sanatatea, pe atunci situatia impunea masuri disperate. Se folosea astfel o crema abraziva, obtinuta dintr-un amestec de var nestins si arsenic. Cele doua ingrediente ardeau astfel firele de par nedorite, insa actionau si asupra pielii, pe care de asemenea o ardeau. Practicile barbare pentru indepartarea parului in zone sensibile au continuat pana aproape de zilele noastre. Astfel, in anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe fondul saraciei, femeile au decoperit un nou mod de a se epila: cu smirghelul.

6. Caderea parului

Caderea excesiva a parului urmata de aparitia cheliei a reprezentat o problema de frumusete si pentru inaintasii nostri. S-ar fi zis ca numai femeile sufereau pentru un plus de farmec, insa in realitate si barbatii au fost deseori dispusi la ritualuri pentru a-si pastra podoaba capilara. Astfel, in secolele trecute exista conceptia conform careia aproape toate fluidele de origine animala au rol in mentinerea sanatatii umane, de la sangele de cal pana la urina de vaca - folosite toate cu mare incredere. Pentru tratarea cheliei, cei mai multi oameni de stiinta propuneau utilizarea unei "creme" pe baza de grasime animala, in speta grasime de porc. Ea era intinsa pe scalp si apoi barbatul respectiv astepta sa-i creasca parul la loc.

7. Buzele rosii

Buzele rosii au fost dintotdeauna cele mai senzuale. Pentru un efect seducator, Cleopatra folosea un amestec obtinut din ingrediente "naturale": furnici rosii zdrobite, sange de gandac si ceara de albine. Insa atunci cand isi punea in gand sa faca ravagii cu buzele sale carnoase si sangerii, "rujul" se obtinea cu ajutorul unor componente si mai tari: lut rosu, rugina, alge marine, iod, henna si... brom. Ultimul ingredient cel putin avea potential letal, nu doar pentru purtatoarea buzelor sangerii, ci si pentru barbatul care gusta din ele.

8. Tratamente anti imbratranire

Se spunea ca au efect miraculos, insa pentru a te bucura de ele trebuia sa infrunti oroarea ingredientelor: fecale de crocodil. Cum decurgea ritualul? Cada era umpluta cu un amestec naucitor de fecale de reptila si namol, in care omul trebuia sa petreaca ore in sir, pentru ca tratamentul sa intre bine in piele si sa duca la incetinirea procesului de imbatranire. Existau si masti faciale pe baza de fecale de crocodil, asa cum tocmai grecii antici sustineau. Femeile aristocrate cunosteau cel mai bine modul de obtinire a unei astfel de masti care le asigura prospetime si frumusete indelungata. Si din fericire, acest gen de tratamente nu aveau potential letal.

Parca dupa ce aflam pericolele la care se expuneau in trecut femeile pentru a fi mai frumoase, eforturile pe care miresele contemporane le fac pentru a arata bine nu mai par deloc o corvoada. Injectiile cu botox, dermoabraziunea, pana si chirurgia plastica - toate par floare la ureche, nu-i asa?